A fost odată ca niciodată...






Fiecare dintre noi are o poveste. Și fiecare poveste conține un adevăr. Un adevăr personal și aparent indestructibil. Zidurile castelului sunt atât de reale încât prințesele rămân captive în interiorul lor. Uneori privesc cu regret spre lumea care se bucură afară. Alteori își acceptă soarta cu seninătate.


Libertatea pe care o ai este dată de suma alegerilor pe care le-ai făcut( conștient sau nu). Înainte să aleagă alții pentru tine, tu ai ales să îi lași să aleagă (mda, aparent sună nașpa). Nu știu cum e pentru tine să îți dai seama de asta, pentru mine a fost o eliberare: nu m-am mai simțit captivă într-o viață pe care nu o doream.


Am înțeles că dincolo de orice, contează cum interpretez eu ce se întâmplă, că nu am datoria de a schimba pe cineva, că nu am dreptul de a schimba pe cineva, că nici nu pot de fapt.


Am venit pe pământ cu agende de lucru diferite . Poate pentru tine încercarea asta înseamnă un pas, iar pentru mine înseamnă un munte.


Semnificațiile pe care le-am dat întâmplărilor au creat adevărul vieții noastre. Dar nu vei găsi două adevăruri identice așa cum nu vei găsi amprente identice.


Apleacă-te spre povestea ta cu duioșie și fără încrâncenare. Și poate vei observa un firicel de libertate.


Catrinel