Simți că viața ți-a rămas mică, te cam strânge. Ai o senzație de disconfort, ,,mhhh,..., nejustificată '' îți spui, gândindu-te așa, în general, la viața ta. Și totuși gheara din stomac și nodul din gât sau pur si simplu amorțeala sunt avertismente că te îndrepți spre punctul în care vine vremea să hotărăști: schimb sau mă resemnez. Te resemnezi fără acordul tău, evident, e suficient să te prefaci că nu vezi, nu auzi. Uneori te minți că e bine, sau e mai bine. Alteori îți spui că asta e viața ta, ăsta sunt eu, nu am cum să schimb, nu am ce să schimb, sunt unii mai norocoși și basta. Ceilalți sunt de vină pentru plictisul, pentru stresul sau pentru nervii tăi. Tu nu poți schimba ritmul vieții tale pentru că nu ai cum. Nu poți găsi bucuria într-un loc fără bucurie, cu oameni nesimțiți și răi. Nu poți schimba ceea ce ai de făcut în fiecare zi pentru că trebuie făcut și ,,nu mai bate atâta apa în piuă că tu nu știi ce înseamnă asta’’.
,,Suntem adulți, ne purtăm crucea și gata.''
Îmi scot pălăria și mă înclin adânc în fata generației bunicilor noștri care au luptat în război, fără să știe dacă se vor mai întoarce vreodată, a bunicilor noastre care rămânând acasă au fost și mamă și tată și s-au luptat cu viata. Au trecut urlând sau strângând din dinți, de moartea copiiilor lor, au trecut de foame, frig sau boli, au trecut de moartea soților, au avut puteri de care azi am uitat.
S-au închinat și s-au rugat în fiecare dimineață să reziste până la rugăciunea de seara, iar seara s-au închinat și au mulțumit că le-a mai dat Dumnezeu drăguțul, o zi. Și-au înghițit amarul și neputința și au trecut mereu mai departe.
Ei nu au avut de ales.
Suntem azi aici și datorită lor.
Un azi în care poate că am uitat ce avem: luxul de a nu lupta pentru supraviețuire.
Cântărim doar ce e greu, ce ne enervează, ce nu se potrivește perfect tiparelor pe care le-am bătut în cuiele lui ,,doar așa trebuie sa fie’’
.
Da, poți să trăiești într-o sufocare continuă, alergând la nesfârșit între chestii care trebuie rezolvate, într-o zbatere de viață. Lumea își va aminti de tine ca de un om bun și onest care s-a chinuit cu demnitate să își facă datoria. Nu e rău, nu e rău deloc.
Dar dacă ai aripi?
Catrinel Rus
Imagine de Susanne Jutzeler, suju-foto de la Pixabay