Câtă bucurie?


Cătă bucurie ești pregătit să primești? Te întreb și știu că primul răspuns va fi: multă, eu vreau să fiu bucuros. Știu, bucuros, fericit, fără griji. E un răspuns automat, cunosc puține persoane care își doresc tristețea și nefericirea, dar nici ele nu recunosc asta. Majoritatea am alege la nivel conștient bucuria. Și atunci cum de nu suntem cufundați într-o mare strălucitoare de bucurie? Cum de ne autosabotăm si rămânem într-o zona gri?

Am crescut auzind că după râs vine plâns, că după bine vine rău. Cumva în mijlocul râsetelor cu lacrimi cineva zicea; gata, gata, că nu e a bună!

Cum era la tine? Amintește-ți cum era când nu te puteai opri din râs? Când țopăiai de bucurie? Cine, ce îți spunea? Ce convingeri s-au impregnat? De la cine au venit? Le-ai preluat cu inocența copilului care absoarbe tot ce vine de la cei din jur. Dă-ti puțin timp, scrie câteva zile, sigur îți vei aminti multe. Recitește și gândește-te: vreau să mă reprezinte? Mă ajută, îmi dau sau îmi iau din putere? Cum pot eu să visez cu încredere că se va întâmpla ceva minunat în viața mea, dacă undeva în spatele visului e teama că apoi se va întâmpla ceva rău? Din păcate această teama e o prezență pe care nu o mai percepem pentru că ne-am obișnuit așa tare cu ea, am acceptat-o ca făcând parte în mod natural, din viața de zi cu zi.

Ca și când mi-aș pune niște limite: să fiu bucuros dar nu foarte, să nu încalc cumva vreo limită și să o încasez pe urma. Și înainte să îmi spui că nuuuu, tu chiar vrei bucurie maximă, respiră adânc și mai gândește-te: chiar vrei? Din adâncul ființei tale? Sau sunt niște limitări acolo( care de altfel doresc sa te protejeze conform unor convingeri adoptate in copilărie).


Amintește-ți, scrie, conștientizează, eliberează. Dacă ai nevoie de ajutor scrie-mi.


Pentru libertatea de a trăi bucuria din plin!


Catrinel