Nu trebuie să fii zen. Fii cum vrei tu: agită-te, intră în centrifugă, claxonează când cel din fața ta conduce prea încet, driblează cozi, folosește-ți energia pentru lupte cu morile de vânt. Nu îi pasă nimănui, crede-mă. Doar ție. Luptele fără sfârșit îți pot da senzația de sens, dar epuizarea îți arată că nu mai ai combustibil. Dacă tragi bine de tine, vei continua să funcționezi. Poate că nu în parametri optimi, poate că stai mai prost cu răbdarea zilele acestea. Poate că te enervează când cei din jur se mișcă în alt ritm decât ți-ai dori. Esențial e să mergi înainte.
Cât?
Cât mai poți.
Ce faci când simți că nu mai poți? Forțezi nota pentru că așa trebuie.
Dacă ai recunoscut pe cineva pâna aici, articolul e scris pentru tine.
Pornim de la punctul in care timpul trece pe nerăsuflate, nu mai simți decât apăsarea listei pe care o ai de bifat. Încotro de acum? Hai, fă primul pas: fii atent la semnalele corpului tău. Începe prin a conștientiza că ai un corp. Da, corpul din dotare, fără piese de rezervă, cel pe care îl poți duce în service din când în când și îl poți îndopa cu medicamente ca să ștergi simptomele. Dar simptomele sunt avariile care îți semnalează că ceva nu e în regula. De ce ai vrea să le ștergi? Ne e frică de durerea fizica, fugim cât de repede putem de ea. Reclamele ne confirmă că ce facem e bine: ia medicamente și scapă în câteva minute! Dar durerea îți arată că ceva nu e în regula. Dacă ai încerca să cauți dincolo de simptom și ai săpa după cauză? Găsești sigur resurse pentru a depista cauzele emoționale. E prea mult pentru tine să crezi asta?
Cum ar fi să te împrietenești cu corpul tău? Începe prin a respira conștient. Urmărește ce se întâmplă în corp atunci când inspiri patru secunde, apoi expiri patru secunde. Vrei să încerci mai mult? Inspiri patru secunde, îți ții respirația patru secunde, expiri patru secunde, îți ții respirația patru secunde, repeți de încă trei ori. Atenție, s-ar putea să amețești. Așa că prima oara încearcă doar un singur ciclu, stând așezat. Ai reușit? Urmărește cum simți atunci când respirația ta este abdominală: inspiri simțind că ți se umflă abdomenul (aerul nu se oprește la nivelul pieptului ca de obicei) La fel când expiri, expiri până se strânge abdomenul. Cum e acum? Care sunt senzațiile pe care le ai? Observă cum respirația îți readuce atenția în prezent. Chiar și tu pari mai adunat. Nu e magie, e doar un instrument care te ajută să fii mai conștient că ai un corp. Ne folosim corpurile de-a lungul vieții fără să le acordăm atenția necesară, ca și când ni se cuvin. Nu trebuie să controlăm nici unul din procesele uimitoare din interiorul nostru. Totul este orchestrat perfect. Nu crezi că atunci când această minune a lumii, corpul tău îți transmite un mesaj ar trebui să îl asculți în loc să ștergi mesajul cu o pastilă?
Vrei să mai încerci ceva? Dimineața, când ești încă in pat, preț de câteva secunde fii conștient de corpul tău. Ca și când ai avea de a face cu o ființă iubită căreia îi urmărești conturul corpului, urmărește cu blândețe cum stai lungit pe pat, simte-i relaxarea de după somn. Fii observatorul corpului tău. Abandonează-te. Câțiva stropi de recunoștința ar fi de folos: că mergi, că auzi, că vezi. Scanează-te din creștet până în tălpi: e undeva vreo tensiune? Dacă da, inspiră conștient și când expiri imaginează-ți că eliberezi tensiunea. Încearcă, sunt sigură că reușești. Simte pacea corpului tău. Firescul acestei creații continue.
Acum gândește-te la ziua care începe ca la o cărare care se așterne în fața ta. Câtă lumină, câtă bucurie, câtă armonie și iubire ți-ar place să îți aducă în timp ce pășești pe ea? Cum ar fi dacă azi vei avea în sfârșit timp pentru toate? Cum te vei simți atunci? Cum ți-ar place să fii tu azi? Care este senzația din corp acum?
Știi care este ingredientul secret al tuturor rețetelor pe care le primești de la mine? Consecvența. Așa că începe și continuă, ne auzim peste doua săptămâni. Până atunci scrie-mi cum e să îți redescoperi corpul
Catrinel
P.S.
Mai știi pe cineva care ar avea nevoie să citească articolul? I-l trimiți tu?
Imagine de melancholiaphotography de la Pixabay
Comments