Cu sau fără Corona


De atâția ani se spune că vor fi schimbări la nivel de conștiință colectivă că ne-am cam săturat. Nu am prea pătruns înțelesul schimbării și cum se va face ea. Părea așa, aburitor să tot mestecăm subiecte gen sfârșitul lumii și alte grozăvii la care de fapt preferam să nu ne gândim..

Iaca, veniră vremurile cu schimbarea. Veniră într-un fel care ne-a cam ,,luat de pe picioare’’. Ne-am simțit speriați, revoltați, sau nedumeriți că vremurile chiar au venit.

Ce zici, au trecut doar câteva zile, de când nebunia a trecut cu adevărat granița și s-a și instalat bine mersi, aducând după puteri: frici, groază, panică.

Îmi imaginez că daca ai rămas cu televizorul pe vreun canal de știri, e posibil ca la fiecare cinci minute să ți se facă ghem stomacul.

Pentru mulți e momentul defulării amarului interior, a propriilor neputințe și coșmaruri.

Dacă ești într-o relație strânsă cu oameni care și-au pierdut capul în butoiul cu disperare și lozinci de sfârșit de lume, ți-e sigur greu să te conectezi la liniștea inimii tale.

Îți e greu, dar nu imposibil.

Simte-ți propria liniște. Cufundă-te în ea, dacă poți, ca și când ai arunca o ancoră în mijlocul inimii tale și te-ai simți de neclintit. Chiar dacă la început va dura doar câteva secunde și apoi te va aduce înapoi realitatea. Refuză să fii un Hopa-Mitică manevrat de alții sau de propriile frici.

Cum ar fi să te întorci spre interiorul tău și să revezi ce ai câștigat în ultimul timp? Nu te enerva, chiar s-ar putea să găsești.

Poate scara ta de valori nu s-a răsturnat (încă). Dar după câteva zile în care trăiești deja o viață diferită, gândindu-te la job, ce simți?

Cât din tine mai e canalizat în direcția respectiva?

Cât din tine e adunat în jurul inimii tale? Cum îi privești pe cei dragi?

Așa-i că ți-ai amintit un sentiment uitat, duioșia?

Îți vine să îi iei în brațe pe toți, să îi ocrotești cu brațele, cu inima, cu gândurile? Și chiar daca știi că nu îi poți dezlega de toate încercările prin care trebuie să treacă, nu îți vine să îi dezmierzi cu inima ta ca și când ai putea face magie și vrăji curcubeu?

Nu mângâi aerul din preajma lor, de drag si de iubirea pe care în sfârșit începi să o pui în cuvinte și gesturi?

Poate vremurile astea aparent complicate sunt drumul nostru spre o simplitate spre care tânjeau demult sufletele noastre. Tânjeau și nu ne prea spuneau. Nu știam de unde vine golul, neîmplinirea, căutarea veșnică a ceea ce ne-ar putea salva.

Un moment de respiro pentru noi, pentru Planeta.

Din ce in ce mai multi se vor intreba: ce pot eu să fac, cum pot eu să ajut, ca să fie mai bine lumii? Chiar dacă la început ți se pare că nu contează, că nu contezi, amintește-ți că orice fluviu are undeva departe, mai multe izvoare, care cresc întâlnindu-se, pierzandu-se unul în altul, transformându-se în pârâuri și apoi în râuri care se unesc.


Catrinel Rus



Imagine de stokpic de la Pixabay

  • White Facebook Icon