De la fereastră (I)


Pentru mulți dintre noi, ceasul elvețian, care ne arăta ora exactă a devenirii noastre pe scara socială, s-a oprit momentan. E atâta liniște acum, când nu i se mai aude tic-tacul, încât dă senzația de gol. Cu ce umpli acest gol? Poate mănânci mai mult? Te învârți într-un cerc imaginar? Îți cauți de lucru prin casă? Bifezi toate chestiile pe care nu le-ai făcut pentru că nu aveai timp? Sau îți dai seama că nu le făceai pentru că nu aveai chef? Timpul era doar un pretext. Dar acum îl ai... timpul, nu cheful :-)


Ne-au ajuns zilele acelea, care vor fi menționate în cărțile de istorie. Cine știe ce se va scrie. Dar nu are importanța ce vor scrie despre noi, ci ce vom scrie noi chiar acum. Sunt multe, multe alegeri pe care le vom face în această perioadă, chiar dacă aparent suntem cam strâmtorați la acest capitol. Aceste alegeri pot însemna libertatea și creșterea noastră.


Putem ce-i drept să ne menținem și să ne alimentăm fricile personale sau ancestrale, dar ține minte te rog, până și asta e o alegere. Și nu, nu spun să îți reprimi frica atunci când ea apare, spun să cauți cea mai potrivită soluție pentru tine ca să nu rămâi în această frică.


Hai să privim spre golurile care deja au apărut în viețile noastre și să învățăm pas cu pas să le umplem. Fiecare va descoperi propria rețetă.


Eu azi îți scriu despre o experiență trăită deja, despre un gol pe care poate îl simți si tu. Îți scriu despre job. Știu ce greu e să te desparți de rolul profesional. E greu când te valorizezi prin ceea ce faci, prin cât câștigi, câtă libertate îți dă ceea ce câștigi (sau câtă libertate crezi tu că îți dă). La început e ca și când îți lipsește mâna dreaptă. Și toate le-ai face cu mâna dreaptă. Parcă nu mai știi nimic altceva. Și ai vrea să strigi lumii cine ai fost, dar asta pur si simplu nu se mai potrivește, simți? În schimb te ajută să privești spre acest gol și să refuzi să îl lași să te trăiască el pe tine, deghizat în mâncat compulsiv, furii sau frustrări. Te numeri poate printre cei care se vor întoarce la jobul lor după această perioadă de izolare, fix în aceleași condiții exterioare. Dacă vei putea să o faci detașat, fără să te identifici cu rolul pe care îl presupune, vei câștiga multa energie. Pentru că e nevoie de un consum mare de energie pentru a ne creiona în fiecare zi masca adecvată, pentru menținerea rolului în sine, dar mai ales pentru a ne hrăni atașamentul față de ele. Ai acum ocazia să fii propriul tău observator.


Ceea ce devenim e o alegere permanentă. De acum vom sta în zeama noastră, a familiei, a celor foarte apropiați. Vom fierbe la foc mic, vom da în clocot, sau ne vom recalibra, asta depinde de fiecare.


E ca un soi de drum care se așterne sub tălpile tale în timp ce pășești. Drumul bătătorit, urmat altădată, nu mai există. Drumul nou, îl creezi chiar tu, acum.



Catrinel Rus



Imagine de Karen Arnold de la Pixabay



  • White Facebook Icon