Dincolo de ziduri ești chiar tu


Dincolo de ziduri ești chiar tu.


Rulezi prin viață pe pilot automat. Inima se închide încet, subconștientul îți livrează reacții și povești, din ingredientele pe care i le-ai furnizat la rândul tau. Ascunse rămân nu doar adevăratele frici, ci și încercările de a te simți cu adevărat. Ai intrat în centrifugă de atât de mult timp, că ai uitat că există și un buton de oprire.


Ne facem datoria și suntem bravi. E firesc. Dar nu transforma asta într-o rană. Nu arunca la gunoi bucăți din viața pe care ai putea să o trăiești altfel. Poate că dacă te-ai opri puțin și ai privi conștient spre tine, ai găsi o cale.


Poate ai învăța să te iubești cu bune și rele. Cu rele și bune. Cu tot ce ai de ascuns lumii. Cu tot ce ai de dăruit lumii.


Ia-ți timp pentru tine, (știi tu, de la Banca de Timp, atât de generoasă cu ceilalți). Chiar și câteva minute în care să nu te gândești la nimic altceva, să fii doar tu cu tine, conștient de respirație, de corpul tău, vor însemna o schimbare.


Fă-ti un ritual din a te simți pe tine. Sună adunarea pentru toate părticelele din tine care sunt împrăștiate și revino în prezent. Ești conștient că ai un corp? Scanează-te, din tălpi până în creștet. Unde sunt tensiuni? Unde sunt zone inconfortabile? Reintra în contact cu corpul tău. Ia-ți atâta timp cât iți permiți să fii relaxat și necopleșit de altele. Dă-ti întalnire cu tine in fiecare zi. Bucură-te că vezi, auzi, poți merge. Bucură-te că ești.


Amintește-ti clipele în care nu ai depins de vreme, de conjunctură, de portofel, de vacanțe, de părerea celorlalți sau de succese, ca să te simți intreg și fericit. Cine erai atunci? Adu in clipa de acum acea stare de spirit. Recunoaște acel moment de echilibru și independență. Inspiră si expiră calm în timp ce ți-l amintesti pe deplin. Încearcă să ți-l fixezi în memorie ca o merinde de drum, pentru că vine o vreme în care va trebui să îti amintești că nu ești definit de plictiseală, sau gol sau frică..


Această lume care ni s-a dat ca o șansă, dar pe care de multe ori o privim ca pe un calvar, are uneori curcubee iar alteori doar nuanțe de gri. Uneori zburăm si alteori de abia ne târâm de la o zi la alta.

Depinde prin ce lentilă ne privim viața. Cea roz de iubire? Cea neagra de frică? Cea opacă prin care oricum nu mai vedem nimic? Cea magică prin care viața prinde viață?


Poți reveni la a fi in echilibru și putere. E adevărat, necesită efort, ca și atunci când încerci să te desprinzi de ceva lipicios de pe sol. Pentru o secunda pare că ai reușit dar cu următorul pas esti iar fixat la pământ și trebuie să faci același efort de dinainte. Doar ca vei fi mai hotărât, pentru că între cei doi pași, ai simțit o secunda de libertate.


Dacă îți amintești atunci când totul pare chin, că tu esti cel care poți zbura până la urmatorul nivel al tău, că nu mai vrei lupta aceea chinuitoare în care te-ai trezit înlănțuit, atunci ii vei putea da o alta calitate vieții tale.


Zidurile în spatele cărora te ascunzi, te ascund în primul rând pe tine, de tine. Dă-ti voie sa te regăsești. Dă-ti voie să îți amintești cine ești.


Catrinel Rus

  • White Facebook Icon