Gânduri pentru tine




Draga mea,


Emoțiile noastre ne arată cam pe unde suntem. Sunt un GPS bun. Așa numitele ,,emoții negative” sunt indicatoare la fel de bune ca si emoțiile ,,pozitive”. Tu ești cufundată acum într-o stare care te-a amorțit. Nu o crede în totalitate. Faptul că acum nu mai strălucești nu înseamnă că strălucirea ta a pierit pentru totdeauna. Înseamnă doar că în acest moment a ieșit la suprafața partea din tine care are nevoie de vindecare, are nevoie să fie luată în brațe, are nevoie să își plângă durerea. Poate că îți displace această față a ta. Ai prefera să o ascunzi de lume, pentru că ceilalți te cred puternică. Ani de zile ai luptat să răzbați de una singură: părea singurul mod ca ceilalți să te respecte, să îți acorde atenție. Această parte a ta care e slabă, vulnerabilă și are nevoie de ajutor, te-ar cam da de gol, așa că ai respins-o constant. Fiecare din noi avem părți luminoase și părți întunecate. Forța cu care încerci să ascunzi o parte din tine, va fi egalată de forța cu care acea parte va ieși la suprafața și te va izbi când te aștepți mai puțin. Ți s-a întâmplat vreodată să spui: nu știu ce s-a întâmplat, cum am reacționat, eu nu sunt așa?! Poate chiar ești?!. Poate chiar ai o parte furioasă, colerică, răzbunătoare, slabă sau vulnerabilă dar nu ți s-a permis să le arăți, așa că le ții cu forța într-un colt și nu le recunoști nici măcar față de tine. Într-o bună zi când ești mai obosită sau mai stresată ca de obicei, te trezești urlând la cineva, tu care nici măcar nu ridici tonul, pentru că nu vrei să faci rău. Vinovăția te urmărește mult timp. De fapt a fost doar un reper către o parte a ta care s-a zbătut să ajungă la suprafața.


La un moment dat al vieții noastre, ne-am dat seama că atunci când nu suntem ,,cuminți” suntem pedepsiți. Acest ,,cuminți” a însemnat că nu aveai voie să faci gălăgie, să îți exprimi părerea, trebuia să faci ce ți se spune, să mănânci tot din farfurie, să înveți, să fii într-un anume fel general acceptat și niciodată pe lângă acel tipar de copil cuminte. Ieșirea din zona cumințeniei era prompt sancționată prin pedepse. Așa cum ai învățat că soba încinsă arde, așa ai învățat și că dacă nu împlinești niște așteptări te vei simți neiubită sau lipsită de valoare. Uite așa am clădit noi moloz și zgură în interiorul nostru.


Efortul continuu de a păstra o anumită imagine în exterior este epuizant. E firesc ca azi să te simți la capătul puterilor, nu e de condamnat. Ai puțină înțelegere față de tine. Un strop de acceptare ar fi binevenit. Îngăduie-ți să te relaxezi: ești minunată fix așa cum ești!


Dacă simți că e prea greu, scrie-mi. Scrie-mi în fiecare zi, dacă dorești. Sunt aici să te susțin până când îți vei redescoperi aripile.


Te îmbrățișez


Catrinel