Lacăt


Bucuria de a fi în preajma celui drag. Uiți uneori, intră in cotidian. E deja ceva obișnuit. Nu mai remarci ce miraculoasă e apropierea. Ce dar e. Ce dar ești tu pentru altul. Îți dai seama doar când te deschizi într-o zi pentru ceea ce este. Simțurile se ascut, e ca și când ai mai primi o pereche de ochi sau una de urechi. Și când mângâi simți ca și când ai mângâia cu inima.


Vrei să îți amintești azi cum e?


Poate va fi necesar un efort ca să ieși din ceața groasa în care te-au învăluit încercările de până acum.


Dar cum ar fi să simți din nou bucuria întregului?


Respiră adânc și amintește-ți ce simțeai în preajma ființei dragi. Respiră adânc încă o data și amintește-ți: ce îți plăcea cel mai mult? Cine îți dădeai voie să fii? Ce aripi aveai și până unde reușeai să zbori? Adu-ți în prezent energia iubirii de atunci. Chiar și o fracțiune e de ajuns. Pentru că va revigora daca e nevoie sau va resuscita daca e nevoie. Sau doar va îmbogăți. Va fi un punct de pornire si de regăsire.


Ființa dragă poate fi oricine. Sunt sigură că există în viața tuturor.


Îmi doresc ca azi să simt din nou inocența lumii. Nu ca și când mi-ar impune cineva. Nu ca și când mi-aș impune ceva.


Să simt din nou ce faină e simplitatea. Să simt cât adevăr e într-o relație simplă în care nimeni nu manipulează și nu e manipulat.


Să simt cum trăiesc fără să judec diferențele celorlalți.


Să trăiesc ca și când nu am așteptări de la nimeni și nimeni nu are așteptări de la mine. Sunt lăsată sa fiu liberă. Îmi dau voie să fiu liberă.


Nu demult am ales să trăiesc ca și când pot să îmi schimb viața în orice moment. Prin fiecare alegere. Am înțeles că nu alegerile mari sunt definitorii. Că puterea e a celor mici. Cele pe care de obicei nu le bagi in seama. Pentru ca îți par insignifiante, nu le conștientizezi.


Nu îți dai seama de impactul pe care îl ai asupra oamenilor atunci când zâmbești și îi primești cu brațele deschise chiar dacă sunt doar trecători prin viața ta. Sau dimpotrivă cum arzi punți atunci când te închizi în spatele cortinei.


Cum poți să alergi într-o cursä fără câștigători atunci când trăiești doar aparent fericit, pentru că trăiești în numele celorlalți. Și aceasta aparență e biletul tău spre nefericire.


Si cum e când îți dai seama cât de fericit ești de fapt pentru că mai ai pe cine să îmbrățișezi.


Am ales să trăiesc mai atentă la semne. La oameni. La mine. La ce pot să dăruiesc. Am ales să trăiesc atentă la ce îmi hrănește sufletul. Când mă simt puternică și când încep să simt că mă pierd în energia celorlalți. Am ales să trăiesc într-o căutare a mea și a inimii mele. Și după ani de zile în care mi-am impus alte dogme decât cele cu care am crescut( și asta tot in numele libertății) mă eliberez încet de straturile de protecție, de rigidități și încep să simt că respir libera.


Si e alegerea fiecărei zile să iubesc, indiferent de ce îmi aduce ziua.


Si e alegerea fiecărei zile să mă scutur de praful obișnuinței și să redescopăr darurile din viața mea.


Si mă întorc spre tine ființă dragă și îmi promit că îți voi accepta acest drept de a fi cine vrei să fii. Și îți redau libertatea. Nu trebuie să te porți așa cum ar da bine în lumea mea. Ia tu lacătul și cheia, eliberează-te și alege.


Catrinel Rus


.

Imagine de GLady de la Pixabay

  • White Facebook Icon