Pentru tine dacă îți e greu



Oricine știe să fie bine atunci când totul e roz. Bine, poate nu chiar oricine, or mai fi care se plâng că rozul e prea strident, sau că perfecțiunea e prea perfectă. Dar majoritatea dintre noi suntem okay atunci când e bine.


Îți dai seama că ai reușit să transformi ceva în tine atunci când apare greul în viața ta și tu în loc să fii ca o frunză în vânt, aruncată de ici colo, rămâi în picioare. Nu înseamnă că trebuie să îți placă încercarea.


E foarte ușor să aluneci și să te tot duci în povestea a ceea ce ți se întâmplă. Această poveste te absoarbe în interiorul ei și te simți lipsită de putere. E atât de înșelătoare lipsa de putere că nu îți mai dai seama de energia cu care te opui, de înverșunarea cu care te împotrivești. Ai greutăți și ai obosit? Păi cum altfel dacă tu ești într-o luptă cu viața?


A apărut un termen nou: reziliență. Ce ne spune dexul: reziliența este ,,Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (emoțional, economic etc.).”

Există cursuri despre reziliență, există teste prin care ți se măsoară procentual reziliența. Trăim într-o lume în care etichetarea este foarte importantă. Iar cuvintele sunt mai presus de înțelesul lor. Atâta le mai răsucim și le învârtim până când le golim de conținut. Chestia cu reziliența e la mare tam-tam de câțiva ani, dar ea există dintotdeauna. Pentru că dintotdeauna oamenii au căzut și apoi s-au ridicat. Și apoi iar au căzut. Și iar s-au ridicat. Să fii o învingătoare nu înseamnă să nu cazi, înseamnă să te ridici după ce cazi. Atât.


Pe măsură ce explorezi calea către profunzimea Sinelui Tău, timpul de revenire se scurtează. Dacă ai o minte analitică și ai nevoie să măsori concret rezultatele pe acest drum, iată unitatea de măsură: timpul petrecut în disperare, luptă, tristețe. Doar că în acest caz mai puțin înseamnă mai mult.


Acest timp la care mă refer, este timpul de la șocul trăit și până la momentul în care îți amintești că nu ești lipsită de opțiuni, de resurse. Că nu e o sentință la care trebuie să te supui. Că de tine depinde cum trăiești ce îți e dat: cu verticalitate sau târâș?!


Trusa de prim ajutor:


1. Respirația conștientă. Simți că începe să îți fie frică?

A. Expiră îndelung, mai expiră o dată, apoi corpul tău se va ocupa de la sine de inspirație.

B. Urmărește-ti respirația fără să forțezi, se mișcă abdomenul atunci când respiri sau nu? Se mișcă doar pieptul? Ai putea să îți imaginezi cum aerul intră în corpul tău ca o lumină. Sau poți să simți aerul pe care îl inspiri ca pe o binecuvântare. Iar când expiri, gândește-te că eliberezi ce nu îți este de folos.

C. Încearcă acum o respirație în patru timpi: inspiri 4 secunde, îți ții respirația(apnee) patru secunde, expiri patru secunde, apnee patru secunde.

D. Inspiră un număr de secunde(de exemplu trei) și expiră un număr dublu(de exemplu șase).

2. Fă un pas în afara poveștii. Nu înțelegem de ce ni se întâmplă nenorociri, pentru că suntem oameni buni, oameni care vor binele celorlalți. Înțelegerea vine uneori privind în urmă: da, atunci când am pierdut avionul de fapt am fost ocrotită, când mi-am pierdut jobul era ca să ies din rutina în care mă uscam, când m-am îmbolnăvit am primit o pauză de câteva zile de care corpul meu avea nevoie, pentru că eram epuizată. Exemple sunt destulă sunt sigură că găsești și tu. Provocarea este să găsești înțelesul când ești în miezul acțiunii. Dar chiar dacă nu îl găsești, acceptând că e posibil ca ceea ce ți se întâmplă aparține unui plan mai înalt decât poți înțelege pe moment, te ajută să ieși din starea de plângere, de îndârjire, de luptă. Ideea nu este să nu te mai lupți ca să rămâi în picioare. Ideea este tocmai să îți folosești toată energia și atenția ca să rămâi în picioare și să nu le risipești în alte direcții.

3. Indiferent cât de greu e totul, amintește-ți situații concrete, poate chiar mai grele prin care ai răzbit. Cum ai reușit atunci? Ce soluții ai găsit? Amintește-ti că poți.

4. Dacă nu meditezi caută o muzică de vibrație înaltă. Dacă meditezi, știi deja că pentru un timp vei păși în afara grijilor, listelor, rolurilor.

5. Mergi în natură, stai desculță, eliberează-ți tensiunile, încarcă-te. La mine funcționează fără excepție.

6. Dacă ești deja epuizată impuneți să faci ceva ce știi că îți face bine. Dacă nu mai știi ce îți face bine, alege ceva care rupe ritmul și îți relaxează corpul.

7. Îmbrățișează! Ieși în afara timpului îmbrățișând. Nu ai pe cine îmbrățișa? Pune-ți palma stângă pe brațul drept și palma dreaptă pe brațul stâng. Închide ochii. Respiră ușor, mai lent decât de obicei. Abandonează-te acestei îmbrățișări.

8. Retrage-te într-un loc în care să nu te deranjeze nimeni și nimic. Închide ochii. Dacă ar fi să îți imaginezi centrul ființei tale unde ar fi acesta? Dacă ar fi să îți imaginezi cât de împrăștiată ești chiar în acest moment, oare cum ar fi? Și dacă ți-ai imagina cum atenția ta risipită printre atâtea se adună încet în această clipă?

9. Nu face parte din trusa de prim ajutor, dar te va ajuta a la long: fă-ți puțin timp dimineața pentru tine. Caută ce ți se potrivește ( meditație, scris automat, orice exercițiu energetic sau doar stai cu tine în liniște cu mâna pe inimă) și formează un ritual de dimineață. Te va întări și te va echilibra. Acest ritual nu rămâne neschimbat. Neschimbată să fie doar existența lui.


De ce am vrut să îți scriu? Pentru că atunci când treci prin încercări, orice mic ajutor e de folos. Sunt aproape de tine.


Catrinel