• White Facebook Icon

trădare (cu t mic)



Câteva secunde sunt suficiente să pici din cer. Din povestea cu norișori, așteptări și fluturași. Să privești clipind năuc în jur, descoperind o altă față a realității. Care exista de fapt, dar nu voiai să o vezi.


Am muncit și am dăruit atàt de mult și acum e doar fum? Foc de paie sau ce-a fost asta? Poți să te întrebi. Sau nu. Poți înghiți dezamăgirea înnodata cu lacrimi mărunte. Sau poți să o scuipi. Poți să te prefaci că nu e chiar așa de rău. Că totuși ceva merge sau poți să privești cu ochii largi deschiși ruinele date de nemișcarea din relație. De obișnuință. De inerție. De: e okay așa cum e.


Dar știi ceva? Nu trebuie să tragi și tu cu tunul, nu trebuie să demolezi și restul ruinelor. Nu trebuie să părăsești locul și să cauți altă iubire, poate la fel ca cea de acum. Dar sfâșie vălul roz care te desparte de iubirea ta. Și privește adânc, nu mai fugi de ceea ce vezi.


Privește-te pe tine. Și întoarce-te spre tine. Relațiile funcționează uneori și alteori nu, se duc pe apa sâmbetei. Uneori le privim cum se duc și ne îndreptăm spre altceva. Alteori le privim cum se duc și alegem nu numai să rămânem dar să nici nu schimbăm nimic, prefăcându-ne că nu ne doare că nu suntem iubiți. Nu ne doare nepăsarea. Nu ne doare singurătatea.

Alegi sä nu pleci, e foarte bine, că dacă pleci cu bagajul de acum, s-ar putea să dai in altă rană de neiubire și nu faci decât să joci fix în aceeași piesă, cu alte personaje. Alegi să nu pleci, dar nu rămâne încremenit în aceeași poveste. Pentru că la un moment dat te vei trezi sufocându-te în spațiul rarefiat al nepăsării unul de altul. Ca să îți poți trăi iubirea pe deplin începe cu tine. Da, da, faza asta cu iubirea de sine bașca iubirea necondiționată ne-a cam bulversat. Nu prea pricepem dar o tot scoatem la înaintare, așa-i?


In primul rând nu te lăsa să cazi. Dacă nu vezi nici o ieșire acum, nu înseamnă că ea nu există. Înseamnă doar că nu o vezi din punctul în care ești acum. Uneori e suficient să îți schimbi punctul de vedere ca să o vezi (deci schimbând punctul de vedere îți schimbi și punctul, poziția în care ești, îmi place chestia asta mult) dar să ne înțelegem, nu e așa ușor sa îți schimbi punctul de vedere. Mai ales la început, când povestea în care trăiești se confunda cu viața pe care o trăiești. E vorba mai întâi de acceptare: s-ar putea ca presupunerile tale asupra relației să fie false. Dar asta nu înseamnă că nu ești iubit. Doar ca va trebui să înveți să înțelegi această iubire.


Nu suntem pe o tabla de șah albi sau negri, unii împotriva celorlalți. Suntem un tot. Ca să te simți parte integrantă din acest tot trebuie mai întâi să te simți pe tine întreg, complet și perfect. Da, perfect, în ciuda micilor neajunsuri pe care le tot ascundem de noi si de ceilalți.


Vei regăsi iubirea imprimată în memoria celulelor corpului tău, împotriva strigătului minții. Vei depăși uitarea a ceea ce te face să vibrezi.


Ocupa-te de tine, șterge de pe listă toate motivele pentru care nu ai timp, pentru că îți reamintesc, chiar și câteva minute zilnic, sunt un început. Răsfață-te cu bunătăți pentru corp sau pentru suflet. Peticește-te, regăsește-te. E important sä fii tu pe picioarele tale. Pentru că in clipa în care te simți puternic nu te va mai dobora așa ușor că cel de lângă tine (,întâmplător’ sau nu încă lângă tine) nu te iubește. Sau nu te iubește așa cum ți-ai imaginat că vrei să fii iubit. ȘI pornind de aici am putea scrie o carte împreună, nu?


Înțelegi acum de ce am scris titlul , trădare (cu t mic) ? Da, așa e, m-am referit la toate trădările care vin din exterior. Ele presupun că tu ai avut așteptări, tu ai construit pe nisipuri mișcătoare. În clipa în care simți că ai fost trădat ai și uitat că tu ai predat cu naivitate cheia vieții tale, fără să păstrezi nimic pentru tine. Oare de unde vine nebunia cu sacrificiul total ca să arăți că iubești? Percepem aceste trădări ca pe niște drame in viețile noastre. Și pe bună dreptate, pentru că în momentul în care vine valul peste tine, simți că gata, s-a terminat, te-a înghițit. Dar pe urmă, dacă ai tăria necesară, vei recunoaște că tu singur ai provocat acest tsunami. Pentru că dacă tu nu dai doi bani pe tine, (si viața ta e doar despre cei de la care aștepți în secret recunoaștere) de ce ar da ceilalți? ,Dai in calul care trage’ îți sună cunoscut? Vezi că cineva a observat deja demult?


Hai sa vorbim acum de Trădare (cu t mare) : când tu te trădezi pe tine. Te-ai încuiat de atâta timp împreuna cu toate visele tale, într-un cufăr ruginit de uitare. Mai știi tu cine erai pe vremea când încă visai să schimbi lumea? Îți spun un secret, lumea se schimbă și în clipa în care tu îți trăiești viața cu ochii largi deschiși, cu mintea în prezent și inima plină de iubire. Nu trebuie să fii erou, nu trebuie să zgudui lumea ca să o schimbi. E suficient să iți trăiești viata in bucurie.


Catrinel Rus