Această mult discutată, etalată, mestecată și răstălmăcită zonă de confort.
Din care trebuie musai să ieși dacă vrei să ai rezultate, să te dezvolți, să devii o varianta îmbunătățită a ta.
Hai să vedem ce e cu zona asta hulită și bine determinată. Ce înseamnă oare acest confort? E un cuvânt care definește cu adevărat ce trăim?
Punem sub lupă o zi oarecare, nu contează din viața cui. Contează dacă tu recunoști vreo frântură din ceea ce îti scriu.
Cuvinte deșirate, rupte din lanțul conversației. Voci calme sau ridicate, tonuri politicoase, razbunatoare, isterice: nu îi ascultăm pe ceilalți și ceilalți nu ne ascultă. Ne prefacem perfect cä ascultäm. Nu e o ipocrizie, oamenii chiar cred că ascultă. (e atât de eficient să îți construiesti raspunsul, provocarea sau apărarea în timp ce ,,asculți'').
Pierduți pe alei separate, unite doar aparent, ne întâlnim dar nu ne prea vedem. Ne reunim dar nu ne mai simțim emotiile pentru că avem așa multe de rezolvat între timp, suntem așa mândri că am bifat și noi multitasking-ul (deja ușor demodat), că reușim să fim cu corpul aici și cu mintea în altă parte, plănuind, tesând intrigi sau iubind doar în gând.
Familiarul zilelor care se repetă, ne robotizează reacțiile și ne șterge speranțele. Pentru că e mai comod să repeți ceea ce știi, chiar dacă te obosește.
Oare unde e asa numitul confort? Tu îl vezi? Că eu nu prea.
- Bun, nu e confort așa-i?
- Și atunci? mă intrebi cu ochii larg deschiși.
Și atunci..
Poți schimba tiparul răspunsurilor care se derulează automat, (în timp ce gândurile tale caută deja soluții pentru cu totul altceva.) .
Poți schimba unghiul din care privești lucrurile și să descoperi că ușa prin care evadezi, din povestea pe care ți-o spui, e la o hotărâre distanța: hotărârea de a nu mai rămâne captiv.
Poți schimba resemnarea poverii pe care o porți, dar e nevoie să îți reamintești că ai dreptul să trăiești din plin, nu din firimiturile altora.
Singura întrebare este: vrei?
Catrinel Rus