Chiar dacă mă prefac că problema nu există, (în speranța că dacă eu mă prefac că nu o vad, ea se rezolvă de la sine), ea chiar există. S-ar putea să ai o surpriza plăcută și să dispară, sau s-ar putea să se umfle și să te izbească în față în clipa în care privești totuși spre ea.
Bun, în ultimul timp îți tot spune câte unul să nu le mai numești probleme ci provocări și ție îți vine să îl strângi de gât că doar tu ești cel care se chinuie și nu îți arde de lingvistică! Să se numească oricum doar să se termine odată!!!
Doar că acest ,se termina odată’ nu apare dacă tu te ascunzi de tine, de lume și de ce te apasă. Toate sunt în schimbare cu sau fără tine, dar drumul tău, va fi al tău doar cu numele, dacă nu te implici cu adevărat, nu te ridici în picioare și nu îți faci propriile alegeri.
Pentru că îți place sau nu, ești conștient sau nu:
Atunci când în loc să ne confruntăm cu ceea ce ne frustrează începem să mâncăm compulsiv și să ne îngrășăm, e o alegere.
Atunci când în loc să ne asumăm responsabilitatea într-o situație, dăm bir cu fugiții și îi obligăm pe alții să se arunce în luptă, dar noi ne pierdem cu totul puterea, e o alegere.
Atunci când nu suntem în stare să le spunem celor dragi că îi iubim, în loc să le reproșăm continuu că nu sunt perfecți (nu ai făcut bine, sau altfel era și mai bine), e o alegere.
Atunci când în loc să ne respectăm cerințele corpului și sufletului trecem peste și ne sacrificăm pentru ceilalți, e o alegere.
Atunci când ne plecăm capul ca să nu fie ceartă deși simțim cum ceva moare în noi, e o alegere.
Atunci când găsim tot felul de pretexte pentru a fi nefericiți deși știm că ne furăm singuri căciula, e o alegere.
Atunci când ne călcăm în picioare demnitatea pentru că știm că trebuie să ținem cu dinții de job, e o alegere.
Atunci când ai vrea să spui, să faci, să dăruiești ceva din tine, dar nu o faci, pentru că ți-e teamă că nu primești nimic înapoi, e o alegere.
Atunci când îți arunci visele la gunoi pentru a trăi visele altora, e o alegere.
Atunci când amâni la nesfârșit să iei o hotărâre până când nu mai ai de ce sa o iei, (dar plătești și prețul care uneori e dureros de mare) e o alegere.
Atunci când ești așa de prins în poveștile altora încât viața ta trece cumva pe lângă tine, e o alegere
Atunci când nu ai curaj să îți iei viața în mâini ci o dai cu împrumut (nerambursabil), e o alegere.
Dacă te gândești bine, chiar dacă ai auzit de sute de ori până acum și poate nu a avut sens decât la nivel superficial : suntem suma alegerilor pe care le facem. În orice context ai libertatea de a alege cum reacționezi la ceea ce ți se întâmplă. Sună cunoscut, ai mai auzit, ai mai citit, dar oare chiar ai simțit libertatea care se deschide în fața ta atunci când îți asumi modul în care reacționezi? Simți ce putere ai în viața ta, alegând cum vrei să reacționezi la ceea ce ți se întâmplă? Nimeni nu îți poate lua asta! În afară de tine bineînțeles! Doar tu poți anihila această putere. Doar tu poți pretinde atât de tare că trebuie să rabzi ceea ce vine spre tine încât ajungi să crezi și să rabzi cu orice preț. Uneori cu prețul vieții tale, pe care nu o trăiești pentru că trebuie să te chinui.
Catrinel
p.s. adaugi și tu un , Atunci când...’?
Imagine de Jill Wellington de la Pixabay