Te judeci?.
Există un așa numit critic interior care ne calcă în picioare. E vocea aceea care nu e niciodată mulțumită de cine suntem. Ba suntem prea înalte, prea scunde, prea slabe, prea grase, prea crețe, prea blonde sau prea brunete, avem ochi căprui și nu albaștri, nu ne place corpul nostru, nu ne place cam nimic la noi. Criticul vine și ne toacă mărunt, zile în șir, de câte ori nu reușim să fim așa cum ne imaginăm că ar trebui. Uneori nu avem replica potrivită sau reacția potrivită. Și taca-taca, toată ziua apoi, ne tot blamăm că am greșit. Nu ești singura, e o armată întreagă de femei la fel ca tine, să știi. Auto-judecata este un obicei distructiv, criticându-ne constant punem singure presiune pe noi și ne scădem stima de sine.
Ca măsură de prim ajutor, învață să observi acel critic interior și să nu îl mai crezi ca până acum. Atunci când apare spune-ți: ,,Așa și? A picat cerul”?
Observă cum te simți atunci când nu mai lași dialogul interior condus de acea voce care începe prin a-ți spune ce nu ai făcut bine și apoi continuă cu tot felul de scenarii care mai de care mai înfricoșătoare.
Schimbarea felului în care decurge dialogul interior (fără să mai ajungi să te mai lași copleșită de rușine sau frică) va avea o influență pozitivă asupra stării tale.
Ești perfecționistă?
Perfecționismul poate fi un mecanism de apărare care ne apără de critica și judecata celor din jur sau chiar de critica noastră. Poate că stima noastră de sine este atât de scăzută încât doar fiind perfecte în ceea ce facem suntem în stare să ne acceptăm. Ca urmare ne fixăm niște ștachete foarte înalte, iar când nu reușim să ajungem atât de sus suntem dezamăgite și ne devalorizăm și mai tare.
Este posibil ca până azi chiar te-ai valorizat prin perfecționism și ai considerat că e ceva prețios. Dar dacă e doar un mare consumator de energie? Uneori ,, mai binele e dușmanul binelui” . Când am auzit asta prima oară am fost indignată, eu fiind pe atunci o mare perfecționistă. Dar așa e, perfecționismul te poate împiedica să înaintezi în viață, rămâi agățată în cicluri nesfârșite în care te străduiești să faci ceva perfect.
Ca măsură de prim ajutor: observă în ce domenii din viața ta încerci imposibilul?
Uneori jonglăm cu atâtea mingi că ne epuizează total. Unde ți-ai ridicat prea sus ștacheta? Poate că e suficient să dai 100%, nu trebuie să dai 150%.
p.s. scrie-mi după ce începi să aplici. Povestește-mi ce se schimbă.